Uppic Despre Mine

Uppic despre mine

Pai ma cheama Alexandra.Ueah!Bine-inteles ca nimeni nu-mi zice asa in afara de profa' d fizica-ea-mi zice Alexandra Sasha.Oare de ce nu mi-o placea acest nume...hmm...Nush!
Poate ca e un nume asa de lung sh...matur...eu nu ma consider matura desi probabil asa tre sa ma simt in a 6-a...Ma rog!Sasha suna rezonabil.Nu e ceva lung,e ceva putin greu de pronuntat pt idiotii aia care isi bat joc de numele asta(ha-ha!f.amuzant-Sasha-pai poate fi ceva mai amuzant...?Si eu ziceam la fel!),nu e un cuvant care sa ii complice pe cei raraiti...suna usor si ceva simplu mic...un nume potrivit pt. mine.
Cred ca numele asta mi se poriveste manusa!Sunt posibil pt cei d l scl din alte clase(...cei care nu ma cunosc pre bine),ciudata aia mai grasuta si blonda de la 6C.Ehh...poate oi fi ciudata cand am chef,dar asta doar datorita hainelor,bineinteles!Am inclinatii artistice sh vreau sa ma fac ceva in domeniul artei...designer vestimentar,bine-inteles!De aceea imi permit sa mai exagerez cu ciudatenia hainelor.Imi plac lucrurile hand-made...de aceea vizitez des targuri de hand-made!Cel mai mult imi place la carturesti.Pana acum am fost la toate targurile cu talc de pana acum.
Imi place sa cinesc(la infiniiiiit),sa ascult muzica sh sa nu fac nimic.
Imi place muzica care o descopar eu.Imi place sa caut pe net trupe mai putin populare sau cantareti/cantarete ne-vestiti sh sa gasesc ceva dragut din ceea ce canta.De curand am descoperit-o pe Frou Frou.Imi place!!!!Cea mai draguta melodie,dar mai ales video-clipul este Must Be Dreaming!!!
Am o surioara mica...ma rog nu chiar mica...are 9 ani(clar,nu e mica!).A 2-a...oh,draguta de ea!Ne mai certam dar e absolut normal.Acum are obsesie cu harry potter.A fost sincer dezamagita cand i-am zis ca Harry Potter e deja batran-are 18...Sh ea care zicea ca il iubeste(pssst,da sa nu ziceti asta la nimeni,da?decat mie mi-a destainuit ca il place...).
Am un pisoi de care am hotarat sa il numim Platon.E albastru-de-Rusia(yeee!!suntem de aceeashi origine!)sh e gri.E calm sh mananca al naibii de mult.Ee ce vreti e in floarea varsei-are3 ani.
Imi mai place sa cant,sa am prieteni,sa joc fotbal(cica sunt portar...da mai mult ma feresc de mingie),sa caut teme pt telefon pe Zedge.com...cam atat.

Sasha-Batz

Joi.Munca.Munca.Munca.Nea' Costel era sofer.Sofer,nu gluma!Conducea autobuz,ca vezi,Doamne,la metrou nu i-au dat un loc de munca ca nu-i permitea infatisarea.Asa era adevarul,oricat de crud ar suna...Nea'Costel era hidos in cel mai adevarat sens al cuvantului.Nas prea mare,ochii mici,gura stramba,si niste dimensiuni apreciabile.Asa ca lumea il evita.Si el evita lumea.
Joi.Nea'Costel si-a baut cafeaua si s-a asezat pe locul soferului.A dat drumul la radio fix la tanc,era melodia lui favorita din anii '60.A fredonat-o in timp ce iesea din Depou catre prima statie.Autobuzul a oprit la stop...rosu,galben,verde-masina a pornit.Aceste trei culor ii erau tare familiare soferului nostru...Le vedea in fiecare zi si ve respecta bine-inteles!Ca ce vreti,nea'Costel al nostru respecta,Domne,regulile,respecta.Pai da' cum sa incalce el doomne regulile?Imposibil,omeni buni,imposibil!
Usile s-au deschis la prima statie.N-au intrat decat vreo 4 betivi care probabil au adormit pe strada si acum se gandesc ce o sa le explice sotiilor lipsa indelungata pe timp de seara.Nea'Costel s-a intristat.Singura femeie care il iubise vreodata era vecina de jos,tanti Mimi.Da'-l iubise ca pe un fiu...Avea si o nepotica de 7 anisori care mai venea pe la nea'Costel impreuna cu bunica la un ceai...in rest...nimic!Parintii l-au lasat la casa de copii de la nastere.Scoala n-a terminat-o.Era imposibil sa mergi la scoala.Cel putin pentru el era imposibil...Toti radeau de el si inca de la varsta de 8 ani i se zicea nea'Costel.
A doua statie.Nu urca nimeni.Un betiv se ridica de pe scaun si merge impiedicandu-se in propriile picioare si clatinandu-se inspre nea'sofer.Incerca sa foloseasca dialectul uman in incercarea de a ii explica soferului ceva:
-Mai,omule...Tu asta...aaa...Cum se zice...-Tipul isi incretii fruntea in disperata incercare de a-si aduce aminte cuvintele de care are nevoie-A!Gata stiu mai...Ba,tu aj..ajungi pe la...cum i se zice...Ah,da!Ajungi pa la Ferentari?".Nea'Costica ii raspunse calm:
-Nu.Autobuzul meu ajunge doar pe la Obor,daca aveti nevoie...
-Nu,ma...n-ai inteles...io' tre' sa ajung la mine acas' ma...incerca betivu' sa pronunte
-Am inteles,dar autobuzul nu ajunge la Dumneavoastra acasa.
-Ba cum sa nu ajunga?Ajunge,ajunge...
Nea'Costel se enerva "Betivii astia...se imbata si apoi le strica diminetile soferilor incercand sa le explice ca trebuie sa ajunga acasa ei acasa...I'auzi!".
Ii lua ceva timp soferului sa-i explice bietului om pierdut prin oras cum sa ajunga acasa.Ziua trecu repede.Nimic special in afara unui Ford rosu pe care il conducea o tipa d'asta mai cu aere.Statea si vorbea la telefon,face balone din guma si mai si bloca traficul cand punea brusc frana auzind ceva ce nu ii era pe plac la telefon.
In sfarsit nea'Costel ajunse acasa.Ii aduse lui tanti'Mita painea pe care l-a rugat ea sa i-o aduca inca de dimineata.
Apoi se baga in pat si visa dragut...Noaptea era mereu buna.Cu visuri care doresti deseori sa nu se termine...

...continuare

Lili

Era o dimineata de Sambata.M-am trezit si m-am uitat in oglinda.Inca un cos...Minunat!!Nu intelegeam cum de sor'mea aia nu are nici o problema cu fata.Zbura asa unde avea ea chef si aducea animale de pe toate strazile.Pun pariu ca daca as fi intrebat-o eu pe mama daca pot sa aduc un caine de pe la coltu' strazii mai mult ca sigur ar fi zis "Mama draga,da' la ce-ti trebuie tie caine?".Discriminare domne,discriminare!
Mi-am luat blocul de desen si am fugit jos,la bucatarie.Micul dejun era deja gata asa ca nu avea rost sa stau degeaba sa ma uit la consecintele pubertatii aparute pe fata mea.Nu-mi placea sa dorm,spre diferenta de sor'mea.Suntem gemene,i'auzi,gemene!Oricine ne-ar cunoaste mai bine n-ar zice ca suntem gemene.Pote semanam doar la fata,corp,infatisare.Dar la restu' suntem total diferite.
Am coborat scarile in graba...Adevarul era ca eram o persoana repezita.Imi placea sa termin repede o treaba inceputa,sa fiu lider.Coboram treptele cate doua.
Se pare ca m-am inselat cu privire la micul-dejun.De-abia au fost scoase primele clatite...Bine ca mi-am luat blocul de desen cu mine.M-am asezat pe pervaz ca sa-mi creez desenele pt. pictura.
M-am uitat la biletelele de pe frigider,acolo de obicei ne agatam chestii de facut,desene de desenat,chestii de cumparat...ma rog,tampenii d'astea.M-am uitat in cautare de teme pt pictura...Hmm"De cumparat legume-castraveti..."mda nu era ceea ce cautam."Nu uita:la pictura-portretul tau cu animalul de casa"Da,asta e...animal de casa,da?Hmm...adevarul era ca aveam si eu animal de casa.Imi luasem o pisicuta.Nu-mi placeau pisicile.Nu,nu-mi placeau deloc.Mi se pareau niste fiinte ingrozitoare care vor doar mancare,somn,mancere,somn,mancare s.a.m.d.
Dar cand am vazut-o pe Lulilu nu mai vroiam nimic pe lume decat sa am minunea asta.Cica era o corcitura...Nu!Nu i se potrivea cuvantul asta...corcitura!Era o dulceata.Poate lumea crede ca a venit de pe luna...cine stie!Dar Lulilu era de o culoare apropiata de cea a zmeurei,da,nu sunt eu nebuna,chiar asa e!
E draguta si nu are probleme cu cainele lu' Ubu...Ubu...I-auzi!Ea s-a numit asa...de fapt o cheama Smaranda...E asa frumos numele si ea prefere sa i se zica Ubu.Doamne,Doamne fata asta are nevoie de o vizita la psihiatru!
Am inceput sa schitez.Desenatul era ceva nereal...Cand incepeam sa desenez nu ma mai interesa ce se petrece in afara mea.Ma deconectam de la lumea de afara,toata concetratia mea se revarsa spre foaie...Era o armonie aparte.
Mi-am ridicat privirea...mirosul de clatite era innebunitor...M-am uitat la ceas-9:45.Ubu o sa apara acum,sunt sigura.
Mda uite ca a aparut.Se uita la toti cu o privire ciudata...Doamne...Fratica mea!A ciugulit ceva si s-a dus apoi pe Lipscani sa se plimne...ca de obicei cu Domnul M pe langa ea...Am revenit inapoi la lumea mea...Lumea desenatului.Firul care ma lega de lumea exterioara m-a deconectat de ea...

Dimineata pe Lipscani-2

...continuare

Poate va intrebati de ce i-o placea ciudatei asteia de Ubu sa umble asa de nebuna pe unde-o fi?Of,of,of...lume buna,sper ca nu v-ati pus intrebarea asta pt ca inseamna ca sunteti niste banali.Daca totusi v-ati pus-o va voi explica...Va voi povesti.
Era o dimineata de sambata.Ca de obicei Ubu s-a trezit pe la 9:30 cand mirosul innebunitor de clatite-ale-bunicii-intr-o-dimineata-frumoasa a intrat fara sa bata la ea in camera.Ubu se ridica in fund si isi frecase ochii.Vroia sa adoarma la loc ca doar ieri seara a stat pana la 24 noapte sa termine o carte prea interesanta ca sa o lase asa pur-si-simplu pe sub pat zicandu-si"las' ca o termin maine".Si acum vroia sa se buseasca in dragutul ala' de patut cald si moale si pufoos...sa se infesoare in plapuna si sa se cufunde in lumea aceea pe care nimeni nu o stie,lumea in care visele te fac sa nu te mai gandesti la maine...aproape ca era sa se culce din nou dar mirosul acelaa...era de nesuportat!!
Se ridica si isi pusese picioarele in papucii ei pufosi si incepu sa se miste princamera incercand sa realizeze ca sa sculat.Apoi s-a dus la baie si s-a spalat.Bineinteles ca astazi era o zi speciala:Sambata,zi de hoinarit prin Bucuresti.S-a dus sa-l trezeasca pe Domnul M care n-avea voie sa doarma cu Ubu,dar treaca de la noi.Cainele facuse putine mofturi ca doar era si el somnoros,dar Ubu i-a promis ca o sa-i cumpere zgarda aceea minunata pe care a ochit-o el acum cateva zile la un Pet-Shop si el s-a trezit repede,ranjind.
Au fugit repede pe scari in jos spre minunata bucatarie care era deja plina.Tzutzy , papagalul , zbura prin bucatarie urland"Tzutzy papa,Tzutzy vrea papa!!".O priveliste minunata!Mama discutand cu bunica pe langa aragazul in care faceau clatitele,tata cu Peter,fratele lui Ubu,construiau un avion,iar micuta Lili,sora geamana a lui Ubu,sta pe pervaz si deseneaza ceva.Ubu s-a uitat atent ca sa retina aceasta imigine:cum ar trebui sa arate familia perfecta.Galagia de dimineata,asta era cel mai perfect sunet pe care si l-a putut imagina vreodata Ubu.Era atat de obisnuita cu el ca nici nu isi dadea seama ce ar face fare el.
Fata se aseza la masa si isi bau ceaiul din canuta preferata,apoi ii pupa pe toti si il lua pe Domnul M la plimbare.
Vremea era buna dar pt. cine-stie-ce,Ubu isi lua umbreluta.Domnul M o trase dupa pe Ubu dupa el pana in sfarsit au ajuns pe Lipscani.Ii placea aici.Aici se simtea ca acasa.Cladirile inalte si batrane din piatra sau caramida ii erau familiare.Se uita in stanga si in dreapta bucurandu-se de priveliste,cand era ea asa singura acolo parca zbura.Pur si simplu se desprinde de creierul acela plin de cuvinte si se gandea la tot cu imagini.Creierul nostru deja a ajuns la stadiul banal.Te uiti la mana si in creier iti zici:"mana".Ei bine,creierul lui Ubu nu era ca al celorlalt,de aceea ea era mereu un subiect de barfa la scoala,era fata aia' ciudata de care rade toata lumea.
Ea era mereu altfel decat toti.La desen avea un talent inimaginabil,dar asta aduse la o problema.Bineinteles ca toti o luau in badjocura.Pai cum sa nu razi de cineva care face desene mult prea frumoase si detaliate.in realitate toti dar absolut toti erau invidiosi pe ea(dar n-ar fi recunoscut nici in ruptul capului).Din difetite motive.Ba pt ca are o familie asa frumoasa,cu mama care seamana cu un fotomodel,cu tatl puternic ca un mamut,cu o sora geamana si un frate mai mic,cu o bunica nebuna care sare de pe stanci facand bungee-jumping.Si multe fete erau invidioase pe ea pt ca era mult prea frumoasa.
Dar ei nu ii pasa.Ea vedea totul pe interior.Niciodata nu se uita de din-afara.Asa l-a gasit pe Domnul M,pe TzuTzy,pe singura ei prietena buna,Mary-Kay.
Nu o interesau cuvintele,i se pareau o irosire atunci cand nu ai nevoie de ele.Poti foarte bn sa te exprimi in gesturi.Nu?
Ubu se plimba pe aleile pustii ale Lipscaniului pana ajunse la cofetaria ei preferata:retrasa undeva intr-un colt fara oameni care sa iroseasca cuvinte de geaba.Toti ospatarii o cunosteau deja si o indregeau.Se aseza ca de obice la masuta mica de doua persoane in colt si comanda 2 inghetate.

Dimineata pe Lipscani

Cel mai mult lui Ubu ii placea sa isi petreaca diminetile libere de sambata si duminica plimbanduse pe micutele alei batrane de prin centrul Bucurestiului impreuna cu Domnul M,parosul-caine-misto,cum spunea Ubu cu mandrie cand straini curiosi se incruntau la micutul caine ciudat intreband:"Ce rasa este asta?".

Domnul M nu avea nimic impotriva sa iasa cu micuta lui stapana.Ii facea placere.

De fapt acest paros-caine-misto nu era altceva decat un komondor mult prea blanos pt a fi recunoscut ca rasa de oamenii astia ciudati care isi tot bagau nasul pe unde le vine uitandu-se la el cu un aer arogant punandu-i intrebarea referitoare la rasa micutei Ubu.El nu facea alteva decat sa ranjeasca la trecatorul curios.asa l-a invatat pe el Ubu:"Oamenii sunt unor de cucerit.Trebuie doar sa le zambesti!".

Probabil va intrebati cum de o intelege Domnul M pe micuta Ubu...Ei,ei,ei pai voi ce credeti ca decet voi sunteti in stare sa intelegi discurus uman??Ne-ne-ne...Stati umpic.Aveti dreptate dar cainele nostru nu era as orice pocitura care tanjeste doar dupa mancare,alearga dupa idioatele alea de bete si se pune cu burtica sus sa fie mangaiat.

Domnul M era un catel inteligent,Ubu a inteles asta din prima asa ca nu i-a dat nume din alea pt catei obisnuiti de tipul:Fifi,Max,etc.

Ubu era si ea o fetita intelogenta pt cei 13 ani ai sai.Cand l-a gasit pe bietul catelus culcat pe langa ghena de gunoi aratand in ultimul hal nici nu a stat pe ganduri,i-a zis:"Buna ziua,Domnule Mandarina,veniti acasa."Cainele a inteles din prima ca draguta asta i se adreseaza lui si i-a aratat ranjetul lui neobisnuit de uman pt un caine.

Parintii lui Ubu n-au zis nimic,bineinteles.Deja se obisnuisera cu ideea ca nu vor scapa niciodata de iubirea ficii lor pt animale.N-ar fi recunoscu niciodata dar l-au indragit pe Domnul M din prima cand l-au vazut.N-au facut o criza de isterie.Doar au oftat si au intrebat"Cum il cheama?"

Ca,ce?Si asa aveau deja 3 hamsteri,4 pestisori,2 canari si 1 papagal.

Loc,Slava Cerului,aveau destul.Mama,Domnisoara Nina,lucra la un cabinet veterinar,asa a nu trebuiau sa-si faca griji pt. analizele si bolile pe care le vor face animalele.Minunat!