Joi.Munca.Munca.Munca.Nea' Costel era sofer.Sofer,nu gluma!Conducea autobuz,ca vezi,Doamne,la metrou nu i-au dat un loc de munca ca nu-i permitea infatisarea.Asa era adevarul,oricat de crud ar suna...Nea'Costel era hidos in cel mai adevarat sens al cuvantului.Nas prea mare,ochii mici,gura stramba,si niste dimensiuni apreciabile.Asa ca lumea il evita.Si el evita lumea.
Joi.Nea'Costel si-a baut cafeaua si s-a asezat pe locul soferului.A dat drumul la radio fix la tanc,era melodia lui favorita din anii '60.A fredonat-o in timp ce iesea din Depou catre prima statie.Autobuzul a oprit la stop...rosu,galben,verde-masina a pornit.Aceste trei culor ii erau tare familiare soferului nostru...Le vedea in fiecare zi si ve respecta bine-inteles!Ca ce vreti,nea'Costel al nostru respecta,Domne,regulile,respecta.Pai da' cum sa incalce el doomne regulile?Imposibil,omeni buni,imposibil!
Usile s-au deschis la prima statie.N-au intrat decat vreo 4 betivi care probabil au adormit pe strada si acum se gandesc ce o sa le explice sotiilor lipsa indelungata pe timp de seara.Nea'Costel s-a intristat.Singura femeie care il iubise vreodata era vecina de jos,tanti Mimi.Da'-l iubise ca pe un fiu...Avea si o nepotica de 7 anisori care mai venea pe la nea'Costel impreuna cu bunica la un ceai...in rest...nimic!Parintii l-au lasat la casa de copii de la nastere.Scoala n-a terminat-o.Era imposibil sa mergi la scoala.Cel putin pentru el era imposibil...Toti radeau de el si inca de la varsta de 8 ani i se zicea nea'Costel.
A doua statie.Nu urca nimeni.Un betiv se ridica de pe scaun si merge impiedicandu-se in propriile picioare si clatinandu-se inspre nea'sofer.Incerca sa foloseasca dialectul uman in incercarea de a ii explica soferului ceva:
-Mai,omule...Tu asta...aaa...Cum se zice...-Tipul isi incretii fruntea in disperata incercare de a-si aduce aminte cuvintele de care are nevoie-A!Gata stiu mai...Ba,tu aj..ajungi pe la...cum i se zice...Ah,da!Ajungi pa la Ferentari?".Nea'Costica ii raspunse calm:
-Nu.Autobuzul meu ajunge doar pe la Obor,daca aveti nevoie...
-Nu,ma...n-ai inteles...io' tre' sa ajung la mine acas' ma...incerca betivu' sa pronunte
-Am inteles,dar autobuzul nu ajunge la Dumneavoastra acasa.
-Ba cum sa nu ajunga?Ajunge,ajunge...
Nea'Costel se enerva "Betivii astia...se imbata si apoi le strica diminetile soferilor incercand sa le explice ca trebuie sa ajunga acasa ei acasa...I'auzi!".
Ii lua ceva timp soferului sa-i explice bietului om pierdut prin oras cum sa ajunga acasa.Ziua trecu repede.Nimic special in afara unui Ford rosu pe care il conducea o tipa d'asta mai cu aere.Statea si vorbea la telefon,face balone din guma si mai si bloca traficul cand punea brusc frana auzind ceva ce nu ii era pe plac la telefon.
In sfarsit nea'Costel ajunse acasa.Ii aduse lui tanti'Mita painea pe care l-a rugat ea sa i-o aduca inca de dimineata.
Apoi se baga in pat si visa dragut...Noaptea era mereu buna.Cu visuri care doresti deseori sa nu se termine...